Raliul Dakar continuă să testeze limitele concurenților zi după zi. Pilotul Marcel Butuza se numără printre temerarii care au răspuns afirmativ la provocarea celui mai dificil rally-raid din lume. Cu doar cinci zile înainte de finalul care îi va readuce pe „supraviețuitori” înapoi la Buenos Aires, liderul echipei Vectra Racing se afla pe locul 73 în clasamentul general la clasa moto.
După participarea la Dakar 2007, când a abandonat din motive tehnice, și retragerea forțată din Dakar 2009, în urma unei accidentări la umăr, terminarea ediției din acest an ar fi pentru Marcel Butuza mai mult decât un obiectiv împlinit. Cu o carieră de peste 30 de ani în motociclism, brașoveanul a explicat pentru ProSport cum decurge lupta cu dunele din cel mai arid deșert din lume, Atacama. Cum ți se pare ediția din Dakar organizată în Argentina, și Chile? Primele probe pe care le-am avut în Argentina pot fi asemănate cu cele din Portugalia, de la Dakar 2007, doar că acelea au fost mai scurte. Proba avută în Chile în a cincea zi a fost una asemănătoare cu ce am găsit în Maroc la Dakar. Mai avem însă cinci zile până la finalul raliului și ultimele probe din Atacama se anunță a fi mult mai dificile decât cele care au precedat ziua de odihnă. Care a fost cea mai grea zi de până acum? Categoric ziua a șasea, când am ajuns la Arica. A fost similar cu ce am întânit în Africa și a avut o lungime de 456 km, marea problemă fiind fesh fesh-ul. Pentru mine însă au fost dificile și alte probe, pentru că am avut câteva probleme tehnice. Ne poți spune un pic despre problemele cu care te-ai confruntat? În proba specială care a precedat mutarea în Chile a fost foarte multă piatră iar după o căzătură mi s-a rupt un furtun de la unul din rezervoare. Am pierdut benzina, însă cu ajutorul argentinianului Fernando Herzel am reușit să ajung până la punctul de realimentare. Apoi joi și vineri, când eram deja în deșertul Atacama, am avut probleme la partea electrică. Am pierdut mult timp pe ambele probe din cauza starterului.
Cum este atmosfera în bivouac? În ziua de odihnă au venit multe oficialități, am fost vizitați de președintele statului Chile, de ministrul Turismului și de ministrul Sportului din Chile. Cât am fost în Argentina, bivouacul a fost amenajat lângă orașe mari, pe niște platouri asfaltate, însă aici în Chile stăm pe nisip și aproape totul este la fel ca în Africa. Ce te-a impresionat până acum în Dakar? Până acum, cele mai mari dune pe care le-am văzut au fost cele din Mauritania, la Dakar 2007, însă acum am mers pe dune imense. Am văzut dune atât de mari, încât poți spune că sunt munți de nisip, unele erau ca munții din România, doar că sunt din nisip. Primiți mesaje de acasă ? Da. Primim mesaje pe pagina de facebook a echipei și pe mail‑ul de contact de pe www.vectraracing.com, iar când vorbim în fiecare seară cu colegii din România, acestea ne sunt transmise. Le mulțumim tuturor celor care sunt alături de noi, ne urmăresc cu ajutorul Iritrack-ului și își doresc să terminăm cu bine Dakar-ul.
Ce înseamnă o echipă în Dakar
Vectra Racing a fost, datorită performanțelor, cel mai puternic team privat la ediția din 2009 a raliului, când a avut nu mai puțin de cinci piloți (trei români, Marcel Butuza, Mani Gyenes, Romeo Duicu, un francez, David Casteu, și un belgian, Frans Verhoeven) și a fost suport tehnic pentru încă doi rideri. După ce a absentat de la ediția din 2010, echipa a revenit în acest an avându-i ca piloți pe Marcel Butuza, care este și managerul echipei, pe Mani Gyenes și doi membri în echipa de asistență: Liviu Butuza și Romeo Duicu. După ce piloții parcurg proba specială și ajung în bivouac, Liviu și Romeo iau în primire motocicletele și le pregătesc pentru etapa următoare. Problemele tehnice care apar de-a lungul specialelor sunt remediate însă de piloți chiar în timpul probei.
Articol scris de Renatta Stepanov
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER